Imigrația în România – doc




imigrația afgană în românia

Ce cred românii despre primirea refugiaților afgani. „Trebuie selectați la intrarea în țară” vs „Nu ne trebuie teroriști” – libertatea, 22.08

Două asociații ale magistraților din România solicită Ministerului Afacerilor Externe să acorde imediat vize în format electronic tuturor judecătorilor și procurorilor afgani a căror viață este pusă în pericol – 16.08

Prima refugiată afgană cu o bursă de studii în România: „Nu ne simțeam în siguranță nici cu americanii. Nimeni nu-i poate controla pe talibani” – Libertatea, 16.08


Peste 100.000 de angajaţi din state non-UE au venit să lucreze în România în ultimul deceniu. Un muncitor necalificat din Asia câştigă 450 de dolari net/lună, iar un român 340 de dolari net/lună – ZF, 7.07.21



2020


Cum s-a văzut cazul Ditrău în Ungaria? „Un Ditrău fără migranţi“ – mesajul Budapestei în Ardeal – 2.03.20

  • Expunerea populaţiei maghiare din România, în special din judeţele Harghita – Covasna, aproape exclusiv la media oficială din Ungaria, pe fondul subordonării presei din Transilvania de către Budapesta, este un fenomen care produce efecte de tipul cazului Ditrău, dar nu numai.

Mihai Copăceanu: Ditrău sau cum explică psihologic xenofobia? – 3.02.20


Ciprian Mihali: Au plecat 20 la sută, au venit 2 – republica.ro, 1.02.20

  • O parte dintre prietenii mei de stânga, dintre care unii intelectuali maghiari, precum vechiul meu coleg și prieten István Horváth (împreună cu care am dezamorsat o parte din tensiunile între studenții români și unguri din martie 1990 de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj) consideră că situația de la Ditrău* este revelatoare pentru precarizarea condițiilor de muncă ale localnicilor și pentru revolta împotriva firmei angajatoare. De altfel, în interviurile luate unor localnici, aceștia vorbesc despre faptul că au renunțat să mai lucreze la brutărie pentru că erau prost plătiți pentru o muncă istovitoare, din cauza cărora unii oameni s-au îmbolnăvit. E foarte posibil ca drepturile sociale ale muncitorilor să nu fi fost respectate și ca aceștia să fi fost nevoiți să renunțe la locul de muncă sau chiar să plece la muncă în străinătate. Aflăm din același reportaj că 1 din 5 locuitori ai comunei Ditrău lucrează în străinătate.
  • Iar dacă lucrurile stau într-adevăr așa, dacă 20% din forța de muncă a comunei lucrează printre străini, cum se face că acești localnici au o toleranță totală față de străinii care îi primesc la muncă și o intoleranță absolută față de străinii care vin să lucreze în locul lor la Ditrău?
  • Răspunsul la această întrebare nu e nici de stânga, nici de dreapta. Sau de amândouă deodată. Ceea ce, azi, înseamnă de fapt extrema dreaptă. Să explic.
  • De trei decenii încoace, toate societățile postcomuniste cunosc o degradare accentuată a condițiilor de muncă și a drepturilor sociale ale muncitorilor în firmele și fabricile noilor patroni capitaliști. Flexibilizarea sinonimă cu precarizarea este felul în care acești patroni au apăsat pe pedala profitului cu orice preț în detrimentul muncitorilor. Fie că e vorba de fabrici de textile, de uzine, de șantiere sau de corporații, muncitorii de rând lucrează în condiții draconice, pe salarii minime și cu avantaje sociale abia existente. În momentul în care aceste condiții nu erau compensate de un salariu decent, oamenii au demisionat sau ai ieșit în șomaj și au plecat la muncă dincolo. Unde condițiile sunt la fel de dure, dar salariul e ceva mai bun. În paralel, acești patroni au devenit persoane influente în societate, adică fie oameni politici, fie oameni de media, fie pur și simplu agenți de influență, iar una dintre principalele lor griji a fost să anihileze orice mișcare sindicală, cumpărând sau mituind liderii sindicatelor, destructurând orice formă de rezistență sau de protest muncitoresc. (…)
  • Pentru că nemulțumirile lor vechi și firești (cele din cauza cărora au plecat din comună peste o mie de oameni) le-au fost confiscate de televiziunile lui Viktor Orbán, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu și alții, adică exponenții celui mai sălbatic neoliberalism pe care l-a cunoscut Europa de Est în ultima sută de ani, probabil. Pentru că statul însuși, statul de drept, statul ca protector al drepturilor politice și sociale a eșuat sau a refuzat să îi apere, lasându-i pradă propagandei de extrema dreaptă pe care o cultivă nestingherite televiziunile românești și maghiare. Pentru că și Viktor Orbán, și Liviu Dragnea, dar și toți cei care îi susțin cu bani mulți, cu idei, cu instituții, au deturnat nemulțumirile sociale provocate de falimentul politicilor sociale din ultimele trei decenii într-un discurs xenofob, rasist și intolerant, specific extremei drepte.
  • Prietenul meu István Horváth spune despre xenofobie că nu ar fi decât o „alternativă retorică”. Îl voi contrazice făcând trimitere la același film de la Ditrău, pe care l-am revăzut de mai multe ori: revolta împotriva patronului brutăriei este sufocată de strigătele celor care se tem pentru biserica lor, pentru identitatea lor, pentru „puritatea lor”. Nu au ieșit niciodată în fața primăriei să-și manifeste furia că mâinile lor nu au ce să lucreze; dar au ieșit cu sutele când patru mâini, cu doar o nuanță mai întunecate decât ale lor, le „murdăresc” pâinea albă pe care o mănâncă (Oare câte dintre pâinile pe care le mănâncă emigranții din Ditrău în Ungaria, Germania sau Anglia sunt fabricate tot de mâini negre?…). (…)
  • De aceea cred că statul român trebuie să trateze acest caz cu maximă atenție, iar intelectualii publici să evite să interpreteze cazul Ditrău fie doar în cheie naționalist-șovină, fie doar în cheie capitalist-neoliberală. Ditrău ne vorbește despre noile figuri eteroclite ale urii care mistifică, alimentate prin manipulare și lipsă de responsabilitate publică. În lumea mobilității și a comunicării globale ura și xenofobia se recompun după alte criterii. Iar cei care au puterea de a defini aceste criterii vor avea și capacitatea de a le îndrepta spre noi și noi ținte. Azi, țintele lor sunt doi muncitori din Sri Lanka. Dar mâine?

Dumitru Sandu: Paradoxul Ditrau” – ce dezvăluie statisticile și ce pericole ascunde prima mișcare socială anti-imigrație din România – ziare.com, 9.01.20

  • De ce cred ca este un paradox? Din simplul motiv ca, in baza cercetarilor anterioare, asteptarile pe care le avem, ca sociologi, sunt ca in comunitatile romanesti in care numarul de plecari a fost foarte mare sa ne intalnim, acum si pe viitor, cu toleranta fata de imigranti, tinand cont ca in Romania exista un deficit cronic de forta de munca. E asteptarea pe care o gasesti peste tot: de la noi sunt plecati aproape 4 milioane de oameni in strainatate si normal ar fi ca in comunele si orasele din care au plecat mai multi (si in care s-au si intors o parte) sa avem mai multa intelegere cu privire la aceste probleme. La Ditrau* e invers. (…)
  • La Ditrau, dupa stiinta mea, e prima miscare anti-imigratie din Romania. Nu spun ca e bine, nu spun ca e rau, dar e un caz extrem de util, un gen de revelator pe care il avem la inceputul procesului de transformare a Romaniei dintr-o tara de plecari preponderente (tehnic – tara de emigrare), intr-una care, intr-un timp (nu stim cat), se va transforma intr-o tara de relativa egalitate intre cei care pleaca si cei care vin. De aceea eu cred ca discutia este extrem de utila. (…)
  • Diagnosticul pe care il pun ca sociolog este ca ne aflam in prezenta unei comunitati inchise (closed community), izolate. (…) Comunitatile sociale de tipul comunelor pot fi inchise pe mai multe cai, de exemplu pin izolarea geografica, prin lipsa de infrastructura, de drumuri. In Romania, acesta e un fenomen normal. Mai exista insa un gen de inchidere – culturala, care vine pe linie etnica si religioasa. Pare sa fie in buna masura cazul de la Ditrau. (…)
  • Economic vorbind, Romania si-a pregatit singura situatia actuala, prin absenta oricarei politici guvernamentale, nationale, de a incerca reducerea exodului din Romania sau de a incerca stimularea revenirilor. E un semnal foarte clar pe care il avem la Ditrau ca, inevitabil, apar astfel de consecinte.
  • Recrutarea de pe piata fortei de munca din strainatate este inevitabila. Ca exista deficiente, legate de jocul economic (dau salarii mai mici la cei pe care ii aduc din strainatate), e adevarat, evident, problema este ce faci tu, in calitate de autoritate locala, judeteana, regionala, nationala, pentru a ajuta la rezolvarea problemei.
  • Eu nu cred ca Romania va reusi vreodata sa faca politici eficiente de reducere a exodului, de sporire a revenirilor, atata vreme cat societatea este supercentralizata. Putina lume mai face legatura in clipa de fata cu esecul din 2013 (descentralizare-regionalizare), incat eu imi fac datoria de sociolog si spun limpede ca sunt sortite in buna masura esecului masurile centrale, centraliste. E nevoie de descentralizare, dar descentralizare pe principiul numit subsidiaritate.
  • Apoi, Romania institutionala are un model cultural foarte prost, acela de a elabora politici publice fara studii de fundamentare. Daca si acum, dupa inceputul clar al crizei pe piata fortei de munca ca urmare a exodului populatiei, vom face politici tot din auzite, dupa ureche, nu am rezolvat nimic.
  • Iar un termen foarte important care trebuie sa intre in ecuatie este absorbtia fondurilor europene. Patroana de la brutarie spune ca are nevoie de forta de munca de nivel calificat pentru ca are un proiect european. A castigat niste bani (bravo!), a facut un proiect si trebuie sa il duca la capat. Fara sa intram in detalii, spun ca una dintre cheile fundamentale pentru rezolvarea problemelor legate de migratie este legata de capacitatea de absorbtie inteligenta a fondurilor europene, asa cum s-a intamplat in Spania, in Portugalia, in Irlanda. (…)
  • Un alt principiu care trebuie avut in vedere este multiculturalismul. Romania institutionala, oficiala, nu are mecanisme de autoinvatare, nu invata din propriile greseli, rapid. Ce face acum in buna masura Occidentul este sa invete din greselile legate de multiculturalism, pentru ca foarte multe dintre problemele pe care le are deriva din faptul ca in loc sa centreze politicile in materie de comunitati de imigranti pe interculturalism, le-a centrat pe multiculturalism. Occidentul nu a pus accentul pe ‘Cum fac sa respect cultura comunitatilor care vin in tara, dar pe de alta parte sa le integrez cat mai bine aici?’. (…)
  • De aceea, trebuie gandite rapid politici publice care sa mearga nu pe idee de multiculturalism, ci pe idee de interculturalism, adica: respectarea culturii straine, respectarea culturii locale, gasirea de mecanisme de comunitati culturale etc. (…)
  • Daca trecem de cazul Ditrau, tema mare e tema migratiei: exodul tinerilor si valul de migranti care va veni in Romania.
  • Probleme de acest gen nu se pot rezolva fara studii de specialitate, fara sondaje. Tot spun de ani de zile: Cum sa faci politici-strategii de migratie fara sa mai ai din 2007-2008 vreun sondaj comandat de guvernul Romaniei pe romanii din strainatate?! E o lipsa cronica de informatie. Ideea ca facem politici noi – prim-ministrul, ministrul etc. – e gresita. Nu e nimeni genial, avem nevoie de studii, de fundamentare, pentru politici, care costa. Dar bani in Romania sunt! Poate ca se va gasi cineva care sa comande acolo, de exemplu la Directia pentru Strategii guvernamentale (indiferent care guvern!), o analiza stiintifica a cazului de la Ditrau. Pentru ca trebuie inteles corect ce se intampla acolo.

Patronii mai pot aduce în România 30.000 de lucrători din afara UE – startupcafe.ro (23.12.19)


* Ditrău, Harghita: 5.487 de locuitori – dintre care 99,79% maghiari, 55 de naționalitate română(0,21%), 3 de naționalitate germană / 79% de religie romano-catolică, 12% de religie ortodoxă și 9% de religie protestantă (reformați, unitarieni, evanghelici). (cifre din 2011)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *