Problema terorismului islamist în Europa – doc

Austria, Not France, Is the Model for Europe’s Crackdown on Islamists – FP, 12.11
Sebastian Kurz’s government failed to stop a recent terrorist attack, but he has been saying—and doing—what Emmanuel Macron is proposing for years.

Lutte contre le terrorisme : une réponse européenne? – 10.11.20

Video conference on the fight against terrorism – 10.11.20


Terorismul islamic în Europa. Lupii singuratici, foarte greu de oprit – Cătălin Gomboș, 8.11.20


Viena – placă turnantă a jihadismului în Balcani? – G4Media, 4.11


France’s War on Islamism Isn’t Populism. It’s Reality – FP, 3.11.20
Liberal critics of Emmanuel Macron’s campaign against radicalism misunderstand the crisis his country faces.


Arhipelagul insurgenţilor. De ce nu ne ocupăm între două atentate teroriste – FP-Ro, 2016

  • Problema este însă este că atât în Paris cât şi la Bruxelles aceşti dezaxaţi şi „lupi singuratici” au propriul ecosistem din care apar, iar atunci când începi să sapi în profuzime descoperi că pentru fiecare om care s-a detonat în aeroport mai există alţi cinci care au sprijinit logistic operaţiunea (prin furnizare de materiale explozive, prin asigurarea transportului etc.). Dacă mergem şi mai în adâncime vom descoperi că toţi acei indivizi trăiesc în familii şi enclave unde sunt înconjuraţi de „fumatori pasivi” – de o solidaritate pasivă –, de oameni care, chiar dacă nu oferă terorismului o susţinerea activă, formează totuşi un rezervor de resentimente, trăiesc într-o atmosferă de alienare. Şi să nu uităm că fiecare insurgenţă porneşte ca un grup terorist. Iar fiecare grup terorist urmăreşte „să ocupe” minţile oamenilor.
  • Enclavele urbane de tip Molenbeek sunt reprezentative pentru acele „părţi ale Europei care au fost complet abandonate de stat, de autorităţi şi chiar de comunităţile musulmane. (…) Eşecul profund a fost acela de a permite această situaţie să se dezvolte: de a nu interacţiona cu părţi ale populaţiei belgiene care în mod clar au fost abandonate. Ai permis astfel un vacuum să crească în propria ţară. Şi aceasta este rădăcina fundamentală a problemei: unde ai un vid, acel vid va fi umplut. (…) dacă există un vid format din oameni înstrăinaţi şi marginalizaţi, care provin din familii de migranţi, defavorizaţi social şi economic, atunci este doar o chestiune de timp“ până când un „ism“ cu agendă deturnează şi instrumentalizează furia locală – spune Peter Neumann, profesor la King’s College Londra.

Răspunsuri la radicalizarea islamistă în Europa: Trebuie lucrat cu liderii musulmani moderaţi şi cultivate valorile europene – FP-Ro, 2015

  • De ce se întâmplă asta? Factorul major este că nu te simţi parte din comunitatea naţională extinsă. Nu te simţi francez. Sărăcia, marginalizarea economică şi politică sunt factori indirecţi care amplifică sentimentul de persecuţie şi te împing să cauţi altceva. Dar să nu uităm că Bin Laden nu era sărac şi că majoritatea teroriştilor nu erau ne-educaţi. Dimpotrivă. Piloţii de la 11 septembrie au studiat în Germania. Toţi aceştia s-au identificat cu propria comunitate pe care o vedeau ca pe o victimă. Ceea ce contează nu este sărăcia, condiţia socială, cât identificarea cu o anumită comunitate. În timp, ajung să formeze o contra-cultură.
  • Ce de făcut? Trebuie să inversăm procesul, să fim creativi şi să formăm o supra-identitate care reuşeşte să transceandă diferenţele. Să îi facem să se simtă parte din comunitatea noastră. Liderii moderaţi trebuie stimulaţi să se implice, dar acest lucru nu se poate întâmpla cât timp gloanţele zboară în jurul nostru sau cât timp discursul radical din ambele părţi domină piaţa publică. Într-un fel, trebuie să recuperăm arta secolului al XIX-lea de a forja o nouă comunitate imaginată (Benedict Anderson), de a recrea naţiunea politică evitând identităţile-clivaj, sectare, care încurajează jocurile de sumă-zero. În definitiv este o problemă de leadership. Iar miza devine aceea de a găsi, de ambele părţi, liderii care unesc (asemeni lui Nelson Mandela), nu pe cei care îşi construiesc platforma politică pe dezbinare şi fragmentare.
  • În continuare, perpetuăm acest mit că terorismul este produs de sărăcie, de apartheidul economic şi social. Ghetourile există în toate culturile (în Harlem, în comunităţile evreieşti) fără a produce terorism. Dacă ne uităm la cei mai mulţi terorişti, majoritatea provin din clasa de mijloc sau de mai sus. Mulţi dintre ei sunt convertiţi recenţi şi predispuşi către extremism. Factorii socio-economici ajung să conteze atunci când ai comunităţi sărace, vulnerabile şi devine mult mai uşor pentru antreprenorii jihadişti să recruteze. Asemenea comercianţilor de droguri, antreprenorii jihadişti caută comunităţile fragile.
  • Imigranţii au vrut să vină în America pentru valori. Pentru ceea ce reprezenta Americă: „o statuie a libertăţii”. Imigraţia musulmană în Europa nu a venit pentru valori, ci pentru bani, joburi şi bunăstare. Când au venit, au fost împinşi în propriile comunităţi. Premisa a fost că nu vor rămâne permanent. Europa a privit imigraţia musulmană ca pe o forţă de muncă temporară şi nu a fost interesată de socializarea ei în valorile Europei. Problemele au început din momentul în care acest vizitator temporar a ales să rămână şi a început să re-aranjeze întreaga casă. Pe termen lung nu putem avea societăţi paralele. Pur şi simplu nu merge.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *