UE: Relația dintre estul și vestul UE

Clotilde Armand: Budget européen : les pays les plus riches se trompent

extrase din traducerea de pe blogurile adevarul:

La sfârşitul lunii februarie, liderii europeni se vor întâlni la Bruxelles pentru a încerca să ajungă la un acord cu privire la volumul şi la forma bugetului european pentru următorii 7 ani, o ecuaţie de 1.000 de miliarde de euro. (…)

Nu lipsesc subiectele de discordie: de la ajutoarele pentru agricultori până la repartizarea pierderilor după plecarea Marii Britanii. Adevărata confruntare se va desfăşura însă între ţările europene cele mai bogate şi cele mai puţin bogate, în majoritate estice, furioase de propunerile de reducere a fondurilor de coeziune (fonduri destinate să ajute regiunile cel mai puţin dezvoltate pentru a recupera din decalajul economic). (…)

Un studiu publicat de economistul Thomas Piketty arată că transferul de bani publici din ţările vest-europene spre Est, prin bugetul european, e mult mai mic decât fluxul de capital privat rezultat din profituri şi investiţii rentabile obţinute în Est de marile întreprinderi vest-europene. (…)

Transferul resurselor din Est spre Vest ia şi forma mai puţin vizibilă a exodului elitei şi a mâinii de lucru calificate. Să luăm ca exemplu sectorul medical. Anual, 10% din medicii formaţi în România sunt recrutaţi pentru a acoperi necesarul în zonele de deşertificare medicală din Vest, în proces tot mai avansat de îmbătrânire. România a pierdut deja o jumătate dintre medicii săi între 2009-2015. (…)

Exodul medical este un transfer indirect de resurse care nu figurează în tabelele Excel ale negociatorilor responsabili de bugetul european. Şi totuşi, în balanţa economică contează foarte mult. Ţările din care provin aceşti medici au finanţat educaţia lor. În România, putem estima că totalul cheltuielilor de formare pentru un medic se ridică la circa 100.000 euro. Cei 5.000 de medici care pleacă anual reprezintă deci o pierdere de jumătate de miliard de euro, mai mult de un sfert din ceea ce România a primit în medie în fiecare an de la aderarea sa la Uniunea europeana în termeni de fonduri de coeziune. Şi nu luăm în calcul celelalte categorii medicale, inginerii sau cercetătorii.(…)

Întreprinderile vest-europene profită şi în mod direct de proiectele de coeziune din Est. Pentru a da un singur exemplu: prima linie ferată de mare viteză care traversează ţările baltice este concepută de firme spaniole, germane şi franceze. Primele contracte de construcţie au fost atribuite unei mari companii belgiene. (…)

Mult mai periculos, destrămarea politicii de coeziune riscă să deschidă un nou front de diviziune între Est şi Vest. Atunci când ţările estice au început să adere la familia europeană, a fost admis un pact. Guvernele din Est au acceptat să renunţe la bariere pentru ca firmele din Vest să capteze o nouă masă de consumatori şi să obţină partea leului în toate sectoarele economice. În schimb, guvernele din Vest s-au angajat să transfere fonduri şi expertiză în Est. Aşa, Vestul a realizat profit şi Estul a progresat. Acum a reveni asupra acestei promisiuni înseamnă a lua riscul de a rupe echilibrul de contract social european. Costul politic ar putea să se dovedească mai ridicat decât sumele economisite în urma summitului din februarie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *